catalinabirjaruCategorisit la CE ESTE AL MEU, CE-MI PLACE, Ce ma antreneaza / stimuleaza, Lucrurile / Ideile / Activitatile extreme, Lumea de azi, Prietenie / Prieteni, Prietenii mei, Religie / Credinta, SENTIMENTELE MELE, Sa fac, Timp liber / Vacanta | Etichete: biserica, echipa, membrii, pastori, predici, sprijin
Mai rapid decat un glont! Mai puternic de cat o locomotiva! Capabil sa sara peste cladiri inalte dintr-un singur salt! S-ar putea sa fie Omul de Otel trecand in fuga pe langa casa ta in drumul sau de rasturnare a fortelor raului!
Nu, de data asta nu. Acum este pastoral tau, slujitorul numit de Dumnezeu pentru biserica ta, parcandu-si fidel masina veche si rablagita. Oricat de ciudat ar parea, multi cred ca pastorul este singurul Superman. Un pastor mi-a povestit despre o doamna care i-a spus intr-o duminica dimineata: „Cu siguranta este frumos sa fii pastor. Nu ai niciodata probleme!“
Adevarul este ca pana si Superman a avut probleme! Si la fel si pastorul tau. Si el are zile grele. Are de infruntat necazuri si situatii dificile in familie. Uneori chiar se gandeste sa renunte si sa iasa din lucrare.
Sunt convins ca un membru de rand nu intelege pe deplin cum este viata de pastor. Chiar daca isi iubeste membrii si doreste cu toata inima sa fie slujitorul lor, lucrarea lui este plina de dificultati pe care ei nici nu si le inchipuie.
Chiar daca acum sunt un evanghelist care calatoreste, cu norma intreaga, timp de 12 ani am slujit ca pastor al unei biserici. Multi din membrii bisericii mele pareau sa inteleaga cu adevarat lucrarea de pastoratie. Dar dupa ce, ca evanghelist, am avut de-a face cu sute de biserici si pastori, sunt convins ca membrul de rand nu intelege pe deplin ce inseamna viata de pastor.
Asta nu este o mustrare. Este un adevar; pur si simplu este greu sa intelegi cu ce se confrunta un pastor. Daca nu traiesti sub acelasi acoperis cu el, e dificil sa iti dai seama de presiunile si tensiunile specifice chemarii sale.
Iata cateva lucruri pe care avem tendinta sa le neglijam. Adevarul este ca pastorul:
· Are o chemare inalta si sfanta, de a-I sluji lui Dumnezeu;
· Va primi har sa faca tot ce Dumnezeu il cheama sa faca;
· Se afla mereu sub privirea oamenilor, ca un politician (mai mult…)
Categorisit la CE CRED EU DESPRE, CE ESTE AL MEU, Ce ma antreneaza / stimuleaza, Ce ma demotiveaza, Ce ma motiveaza, Ce ma plictiseste, Frumusete, Locurile preferate in care ma intalnesc cu prietenii, Lucrurile / Ideile / Activitatile extreme, Lumea de azi, Prietenie / Prieteni, Prietenii mei, Religie / Credinta, SENTIMENTELE MELE, Scoala / Mersul la scoala, Societatea in care traim, Timp liber / Vacanta, Visele mele | Etichete: catalina birjaru, fericire, lucruri importante, motivatie, optimism, smile, zambeste
Hai sa facem un exercitiu! Scopul?
Sa vedem cat de sus putem zbura!
Am avut o saptamana teribila; am crezut ca ceva s-a defectat in mine caci rotitzele si toate shurubelele incepusera sa scartaie. Am fost ca un urs trezit din somn, plictisita de toate orele de la scoala in care profesorii ori vin ca sa traga de timp cu o figura care spune doar “nici eu nu am chef, credeti-ma!!” ori prea entuziasti pentru amorteala mea. Asta nu sunt eu! Pana acum tineam lungi predici despre faptul ca trebuie sa fii plin de viata si cu zambetul pe buze si saptamana asta m-am surprins cel mai des posomorata si adormita ca o cartitza. ( cate comparatii pe capul meu:))
Si pentru ca suntem la lectia” Zambeste, maine va fi mai rau!” urmeaza o saptamana splendida cu 3 teze !
Dar acum e momentul meu de relax si vreau sa facem un exercitiiiu…
aseaza-te Bine pe scaun. nu te mai incrunta atat la monitor si incearca sa uiti ce ai de facut peste 5 minute, peste o ora si ce treburi te asteapta pentru maine…acum respira o data sanatos si gandeste-te care e lucrul care iti face cu adevarat placere!
te face sa te simti implinit, multumit, iti da o senzatie de pace sau te face sa te simti cu adevarat liber. Inchide ochii daca e nevoie…doar nu e nimeni care sa te vada si gandeste-te cum esti tu fericit. Bucura-te o clipa si apoi trezeste-te la realitate. Cat de des te bucuri de lucrurile care iti plac? Iti pierzi tu timpul facand lucruri urgente dar nu importante? Atunci ai puterea sa le spui NU! Gandeste-te ce activitati iti ocupa cea mai mare parte din timp…dormi prea mult? sau te uiti ore in sir la telenovele? Vezi daca ai ceva de castigat din asta si incearca sa faci ce merita cu adevarat.
- Fa-ti timp pentru familia ta. E unu din cele mai pretioase daruri pe care le-ai primit.
- Ai grija de tine.Incearca sa te cunosti si sa afli pentru ce ai fost creat.
- Fa-ti timp pentru schimbari inspre bine pentru ca e greu sa mergi pe cararea spre visul tau.
- Ai grija de cei din jur si vei descoperi cat de mare e placerea sa daruiesti si cata dragoste e ascunsa , oblojita ,mascata, pitita adanc in oameni.
- Ai grija de sufletul tau si de relatia ta personala cu Dumnezeu si ai curajul sa visezi ca un copil si sa ai credinta ca poti muta muntii…pentru ca vei putea!…daca iti doresti cu adevarat…si stii de ce sunt eu asa convinsa? pentru ca Domnul e sus! Si daca El e cu noi…atunci cine poate fi impotriva noastra???
Sper ca ce am spus sa nu fie pentru voi doar niste “porumbite in vazduh” care le vezi si apoi isi iau zborul… ci vreau sa va ganditi serios la viitorul vostru ca oameni si la un motiv pentru care credeti ca merita sa traiti! Eu ma indrept acum spre o saptamana mai grea ca cea anterioara dar cu o alta atitudine…si vom vedea la sfarsitul ei diferentele. Eu m-am apucat de schimbari…ma voi culca la 10 asta seara si nu la 12 si voi dormi in pace pana maine cand ma voi trezi la 6 si nu la 10 ca de obicei si voi sta mai putin pe mess , ba nu..nu voi mai sta deloc pentru a-mi termina la timp treburile si pentru a ma putea bucura de ceea ce-mi place cu adevarat…un weekend in care sa pot sa stau sa vorbesc cu prietena cea mai buna din Israel, sa petrec timp cu tinerii, sa organizez activitati cu biserica, sa ma plimb, sa visez, sa fac planuri,sa calatoresc sau sa stau pur si simplu de vorba cu mine insami.
Va doresc si voua succes si sa-mi spune-ti cat de sus ati reusit sa zburati.;) Pupici
Categorisit la CE-MI PLACE, Ce ma intereseaza, Distractii ‘vechi’ si ‘noi / la moda’, Lumea de azi, Prietenii mei, Religie / Credinta, Sa fac, Societatea in care traim, Timp liber / Vacanta | Etichete: biserica, tineret, tineri
Sunt multe motive pentru care tinerii părăsesc biserica. Un studiu recent făcut pe adolescenţi ne arată primele 10 motive în top pentru care ei părăsesc biserica. Vom căuta să ne uităm pe rând la aceste motive şi să găsim căi prin care să scădem practic şansa ca tinerii să plece din biserici.
Motivul # 1. Pentru care tinerii părăsesc biserica este pentru că simt că nu este nici o oportunitate de implicare pentru ei în biserici. Ei nu simt că fac parte din biserică. Studiul arată că 75% din tinerii care au plecat din biserică au considerat că acesta este motivul principal. Dacă ei nu se simt de valoare, ei nu vor rămâne mult timp. Fie că vor părăsi biserica, fie că vor găsi un grup de influenţă unde să se simtă importanţi. Studiul arată că cei mai mulţi tineri simt că nu sunt o parte importantă a lucrării din biserica lor. Ei sunt şocaţi atunci când cineva le cere să facă ceva important în biserică. Mulţi dintre ei cred că nu sunt oportunităţi de slujire în biserică. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu se gândesc să intre full-time în lucrarea creştină. Mulţi dintre ei cred chiar că nu sunt suficient de buni pentru a fi folosiţi de Dumnezeu.
Isus Hristos îi provoacă încă pe tinerii de azi. Ascultaţi cuvintele Lui: ”Dacă voieşte cineva (un tânăr) să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.” ( Luca 9:23).
”Orice ( tânăr ) dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” ( Luca 14:33).
”Cine îşi va păstra viaţa ( un tânăr), o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.” ( Mat. 10:39)
Unde am greşit deci? În parte este vorba de atitudinea noastră. Mulţi îi vedem pe tineri ca fiind ”biserica de mâine”. Este greşit. Ei sunt parte a bisericii de azi. Unele biserici, din dorinţa de a creşte, şi-au redus lucrarea de tineret la simple programe distractive. Alţii au limitat lucrarea de tineret la corul tinerilor sau la recitarea de poezii, înăbuşind creativitatea generaţiei tinere. Tinerii sunt foarte idealişti şi au o dorinţă şi o nevoie de a avea un impact asupra acestei lumi. Cea mai eficientă cale de a opri acest exod din biserică este să creăm oportunităţi pentru tineri să-L slujească pe Dumnezeu. Asta nu înseamnă că vom folosi vinovăţia sau persuasiunea pentru a îi implica. Nu vom face decât să rănim astfel. Vom crea oportunităţi de implicare atunci când ei vor avea ceva la care să se uite. Dacă nu le vom crea aceste oportunităţi, este o probabilitate mare că îi vom pierde. Dacă oferim doar câteva oportunităţi, cum este corul tinerilor sau recitarea de poezii, atunci îi vom exclude pe cei care nu au calităţi artistice. În Psalmul 18 Dumnezeu ne dă o idee despre planurile Sale cu tinerii noştri şi cu noi înşine: ”Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşează pe înălţimile mele. El îmi deprinde mâinile la luptă…” (vv. 32-34).
Tinerii iubesc lupta. Împreună cu un ochi ”ascuţit” pentru ipocrizie, ei par să aibă o capacitate înnăscută pentru aventură.
Am cultivat neintenţionat cel puţin trei minciuni, nepregătindu-ne tinerii pentru a sluji în biserică.
Minciuna # 1. Tinerii nu sunt în stare să fie ucenici. Psihologia modernă spune că adolescenţii nu sunt în stare să funcţioneze responsabil şi să aducă o contribuţie solidă în comunitate. Este un lucru bun că David nu a citit acest raport decât după ce ”i l-a prezentat” pe Goliat Creatorului său. Adevărul este că, de-a lungul istoriei, când li s-a acordat şansa, tinerii au răspuns cu curaj, profund atinşi de porunca lui Isus de a merge în toată lumea pentru a face ucenici. Nimeni nu poate ajunge la tineri aşa cum o pot face tinerii înşişi.
Minciuna #2. Este suficient să îi ţii pe tineri ocupaţi şi departe de străzi. Am văzut adolescenţi de 12-13 ani ale căror vieţi au fost revoluţionate, atunci când au fost chemaţi să slujească în lucrarea cu copiii. Obişnuiam să merg cu ei în Mexic, unde îşi dădeau mărturia personală, conduceau cântările, organizau jocuri şi predau povestiri din Biblie. Bineînţeles, erau speriaţi. Şi-au descoperit însă potenţialul şi, ani de zile mai târziu ei sunt încă implicaţi în lucrarea de slujire.
Minciuna #3. Tinerii sunt ”biserica de mâine”. Indiferent de cât de nobil ar fi motivul tău, te sfătuiesc să nu le ţii niciodată ”predica” standard despre ”potenţialul” lor, în mod special după ce simţi că ”ţi-au tras clapa” cu ceva. Concentrarea asupra a ceea ce tu speri că ei vor deveni într-o zi îi poate face pe tineri să se simtă nişte biete fiinţe inutile azi. Este normal să ne propunem scopuri concrete în ce îi priveşte pe tinerii noştri, însă niciodată nu trebuie să presupunem că visurile noastre pentru ei sunt totodată ţelul lui Dumnezeu cu ei.
Categorisit la CE ESTE AL MEU, Distractii ‘vechi’ si ‘noi / la moda’, Prietenii mei, SENTIMENTELE MELE, Timp liber / Vacanta | Etichete: ajutoare, armata salvarii, aventura, cata, fotbal, mancare, vlada
Saptamana trecuta am fost rugata de prietena mea Vlada sa stau cu ea cateva zile, caci parintii plecau in America si ramanea singura. Pentru ca parintii au vorbit si mama nu a avut nimic impotriva, mi-am luat valiza si m-am dus la ea. (mi s-a parut destul de ciudat caci aratam ca in filmele americane cand se supara sotia si se duce la mama:))
Totul a fost foarte frumos in prima zi, am vorbit …pana cand ni s-a facut foame…am incercat noi sa scapam de foame cu ciocolata, dar nu a fost chip de reusita..asa ca cele 2 fete care habar nu au sa gateasca gatesc foarte rar 
) ;;) au fost nevoie sa se apuce de treaba. Ne-am dus impreuna la cumparaturi am cumparat pulpe de pui si paine (ma rog si chipsuri, ciocolata si alte detalii) .
Am ajuns acasa si ne-am apucat de treaba .
Cand am terminat de facut puiul ne-am asezat la masa sa mancam si ne-am dat seama…ca nu avem cu ce sa mancam puiul!! Nu cumparasem cartofi, nu cumparasem nimic..am zis “Lasa mancam si noi pui cu apa!” dar ne-am dat seama ca nici apa nu aveam:))
A doua zi am mers la film, la sediul Armatei Salvarii si o doamna foarte de treaba (careia ii multumim din suflet) s-a prins ca nu ne prea descurcam cu ale bucatariei..si ne-a dat dansa sa mancam:))) Seara insa, inspirate nu stiu de unde, am gasit spaghete si le-am gatit cu sos …eram foarte mandre de noi ca in sfarsit mancam “mancare de oameni”:)) Am multumit Domnului si ne-am pus pe infulecat.
Bineinteles in aceste zile am mers des la sediul Armai Salvarii si am aflat de proiectul de strangere de ajutoare despre care v-am spus si voua.
Am venit acasa, am dat mass-uri pe mess am vorbit cu toti cunoscutii si am fost foarte fericita ca lumea a vrut sa ajute si a donat haine , mancare si bani..si inca doneaza si se asteapta donatii. Mama s-a implicat in transportul ajutoarelor cu masina la sediu si am avut o foarte mare satisfactie cand vedeam cate lucruri aduce de fiecare data.
Un lucru amuzant , putin amuzant, e ca de fiecare data cand veneam seara de afara aveam un mic “ritual” ) Intram aprindeam lumina, dadeam drumul la calculator, dadeam drumul la televizor, il puneam pe mute, dadeam drumul la combina sa auzim muzica si noi stateam in fotolii si vorbeam ) 
Oricum pe la 1:30 noaptea ne apuca energia si saream in sus pe muzica, pe la 2 oboseam si ziceam ca ne ducem la culcare , ne apuca foamea, ne duceam si mancam, pe la 3 ne aminteam ca trebuie sa ne calcam cine stie ce camasa…si abia pe la 4 ne culcam si noi.
Dimineatza , in schimb, eram nevoite sa ne sculam pe la 9-10 caci Doamna aceea draguta de care v-am zis, s-a oferit sa ne ajute si la piata, cu legumele. In ziua aia am avut cea mai buna masa cu care cred ca o sa ne mai mandrim juma’ de an ) 
ce sa mai zic, am fost la fotbal, am fost portar si niciodata nu intelegeam daca fac bine sau nu ce fac…caci nu stiu nici o regula a fotbalului:)) oricum am fost si eu acolo un obstacol in calea mingiei…caci mai mult eu fugeam de ea decat ea de mine:))
Oricum a fost frumos…si cred ca ,cel mai important, a fost ca am avut un timp in care ne-am consolidat prietenia. 
Categorisit la Locurile preferate in care ma intalnesc cu prietenii, Prietenie / Prieteni, Prietenii mei, Timp liber / Vacanta | Etichete: amintiri, iulie, prietenie, vacanta, vitanesti
Luna iulie a fost o luna foarte speciala pentru mine…poate ca v-am cam neglijat dar voi incerca sa ma revansez povestindu-va ce am mai facut. Ce ziceti?
Pai sa incepem prin a va spune de ce iulie e o luna foarte importanta pentru mine. PEntru ca cele mai bune prietene ale mele, Oana si Adelina, au venit pentru o luna din Israel. Nu stiti cat de emotionata am fost…caci urma sa ne intalnim prima data la un botez de-al bisericii mele (la care a participat si mama, si sunt foarte mandra )
<<A fost un botez foarte frumos si emotionant…cateva imagini de acolo>>
ERam in curtea bisericii si faceam cateva poze cand cineva a intrat in cadru.
“Ah ati intrat in cadru”. ”Ah, scuze. Dar tu ce faci aici??!! Oana cu Ade au venit si tu stai de poze?” Cand am auzit i-am lasat cu ochii’n soare pe cei pe care incercam sa-i fotografiez (apropo scuze) si am fugit in locul unde erau fetele. Am fost super fericite ca ne-am intalnit din nou , radeam si ne imbratisam…caci ne fusese un dor teribil una de alta(cel putin din partea mea 
).
Am fost surprinsa sa vad ce frumoase s-au facut( sa nu le spune-ti ca li se urca la cap;)) .
A doua zi bineinteles ca ne-am vazut si am petrecut o gramada de timp impreuna
ne-am intalnit, ne-am primbat prin parcuri, am fost la cumparaturi , am fost la nunta Cristinei
<< Nunta Cristinei a fost cea mai marfa nunta la care am fost(desi nu am fost la prea multe)…cateva poze sa va convingeti>>
Apoi urmatorul eveniment important din luna iulie a fost plecarea in Vitanesti (la tara, la Oana si Ade) A fost in primul rand o experienta foarte frumoasa si plina de aventura.:P PEntru ca am petrecut mult timp impreuna
Am stat la pepeni si ne-am jucat cu caruta…
Am invatat sa tinem soarele in palme
ne-am imprietenit cu necuvantatoarele…
ne-am facut prieteni noi
si desi la pescuit nu am prins nici macar un pestisor
si desi ne-am plimbat cu caruta cu un magar care era asa tignit ca ne-a bagat prin toate gropile si a hotarat sa o ia apoi prin rau..desi raul era mai mare decat caruta si a intrat apa in ea (unde eram si noi)… ne-am distrat teribil
la urma urmei asta e tot farmecul 
Acum mai sunt cateva zile pana la sfarsitul lunii iulie si incercam sa profitam de timp facand cunostinta cu colegii mei…
<–in poza Vlada , Eu, Ade :X
Nu mai e mult…dar totul are un sfarsit:D Ne-am distrat si vom ramane cu amintiri foarte frumoase… BFF!!!
Acum sunt gata de noi amintiri…SA vina tabara!!!
Categorisit la CE ESTE AL MEU, Visele mele | Etichete: sperante, teluri, visuri
Ce as putea spune despre visele mele?? Cam nimic…caci le uit imediat cum deschid ochii.
insa pot sa spun cate ceva despre visurile mele despre ceea ce-mi doresc pentru viitor. Imi doresc sa ajut cat mai multi oameni, sa devin misionar,sa intru in vreo organizatie non-profit si sa ajutam oamenii in nevoi, imi doresc sa pot ajunge in Africa si sa pot face ceva acolo caci am fost impresionata de saracia de acolo. Imi doresc sa fac ceva si pentru natura …mai ales acum cand e mai fragila ca niciodata. Vreau sa construiesc un sat de vacanta pentru copii, dar unul care sa-i pregateasca din toate punctele de vedere…
Visez sa pot avea cati bani vreau pentru a face donatii, si a ajuta caci ,cred eu ,asta este telul vietii mele, de asta cred ca am fost creata. As vrea cand mor sa las lumea schimbata cu macar putin ,inspre bine…sa stiu ca nu am trait degeaba.
Imi place sa ma imbrac asa cum simt in momentul in care imi aleg hainele. uneori sunt foarte vesela si ma imbrac foarte vesel iar uneori prefer hainele mai elegante…depinde de starea mea.
De multe ori mi se pune pata pe o culoare, imi dau seama ca a inceput sa-mi placa culoarea respectiva..si ca nu am nimic culoarea aia…asa ca ma apuc sa-mi cumpar lucruri culoarea respectiva. anul trecut imi placea movul…era culoarea mea preferata…acum cand se poarta movul..nu-mi mai place ) Acum vreau haine in culoari cat mai naturale: imi place verdele,maroul, bejul…imi plac bratarile si cerceii de lemn sau de piele…am aproape o colectie de tot felul de bratari…unii imi zic ca daca le-as vinde as lua ceva bani pe ele )
Acum vad ca majoritatea vor sa fie Emo sau funky…ete! mi se apre o prostie sa te imbraci intr-un fel anume doar ca e la moda…sau sa asculti un gen de muzica doar ca e la moda…sa te droghezi ca asa se face sau sa-ti tai venele ca sa fii smecher ) Daca tot e nevoie de un stil anume prefer genul hippy…peace, love, hope! macar un gen aducator de pace nu de crime si suicid cum e la moda…
Cred ca prietenii nu sunt cei cu care stai pentru ca stati in aceasi zona, si nu sunt cei care vin cu tine in drumul spre casa ,sau care invata in acelasi loc. Prietenii sunt persoanele care indiferent de locul in care se afla iti sunt prieteni…si chiar daca sunt la capatul celalalt al lumii daca tineti legatura in ciuda distantei…asta inseamna prietenie. Prietenie inseamna sa te poti baza si iubi neconditionat.
Cele mai bune prietene ale mele sunt plecate in Israel si mor de dorul lor…insa vor veni la vara in Romania si vom incerca sa recuperam ce am pierdut. Le iubesc enorm si imi lipsesc teribil >:D< . SE numesc Adelina si Oana …si le-am cunoscut cand eram mai mica …am stat in acelasi bloc,apoi s-au mutat si am tinut legatura, ele m-au adus la Dumnezeu si m-au facut crestina adevarata, mergeam la aceasi biserica..apoi au plecat…si tinem legatura si asa! ca nicio distanta nu e prea mare pentru noi! nu-i asa fetelor??
oricum…mai am ca prietene foarte bune si pe Andreea si pe Miruna care imi sunt colege din clasa I si le cunosc de 9 ani… anul asta nu mai suntem in aceasi clasa…dar si asa eu zic ca nu ni s-a stricat prietenia. Cu andreea chiar planuim sa ne mutam impreuna la 18 ani. Facem asta pentru ca avem multe pasiuni in comun si pentru ca vrem sa ne descurcam singure..am discutat si cu parintii…deci e treaba serioasa.
Mi-as dori ca prietenii de acum sa-i am si la 30 de ani…si sa ne schimbam retete de prajituri intre noi. ) Fetelor fiti pe faza!
Familia mea nu e atat de numeroasa precum a altora,pentru ca sunt singura la parinti dar e si asa frumoasa.
DEsi parintii mei sunt divortati nu pot spune ca sufar prea tare din cauza asta…au divortat cand aveam eu 3 ani asa ca nu prea m-a afectat pentru ca eram mica .
Imi place de fiecare in parte…mama imi este mai presus de mama cea mai buna prietena, cu care pot vorbi despre orice si care niciodata nu m-a tratat ca un copil mic si prost…incercand sa imi dea o educatie ca si cum s-ar educa pe ea insasi. Mie mi se pare ca e frumoasa si ca e super tare…chiar daca ne mai certam noi Sa nu-i spuneti ca am laudat-o ca i se urca la cap
Asa…tata. De tata imi place ca de fiecare data cand ma duc al el, de obicei la casa de vacanta…isi petrece aproape tot timpul cu mine, se prosteste,se joaca cu mine orice…si mai presus de toate… avem o pasiune comuna…natura si drumetiile. :X
Din ei vin eu si sunt multumita pentru ca daca nu erau ei , nu eram eu si… era pacat 
…nu?
Cand eram mai mica si mi-a facut mama camera mea mia zis: “Camera ta trebuie sa fie universul tau”. Pe atunci nu am inteles ce vrea sa zica dar acum…vad.
In camera ta exista toate lucrurile ce te reprezinta, in mod normal locul in care traiesti este plin cu lucrurile care iti plac … acum ceva ani camera mea era plina cu postere cu trupa Blue..eram innebunita:)) ce copil prost…peste tot erau poze,articole,reviste,postere cu Lee Ryan (unul din grup)…la un moment dat mi-a zis mama “La cat vorbesti despre Lee Ryan si la cat il vad zilnic,cred ca daca l-as vedea in carne si oase stand pe patul tau as zice: “CE mare lucru…LEE ryan!” ) Hai mey eram si eu copil prooost:D:D
Acum camera mea ma reprezinta mai bine, fiind decorata in functie de pasiunile mele,visele mele si in functie de ceea ce-mi place.AS mai face eu muulte schimbari dar… am ramane faliti.:D
Camera ta nu e locul unde doar dormi ci un loc care te reprezinta ca o carte de vizita…daca vreti sa-mi vedeti cartea de vizita …deschideti mari ochisorii…aici.
